Reîntâlnire cu Bolintineanu la Academia Română
S-a tot vorbit de-a lungul anilor despre poetul Dimitrie Bolintineanu în diverse contexte, fie ele editoriale sau revuistice, în comentarii politice despre Mica Unire sau literare cu referire la poezia istorică sau pașoptistă românească. Cred că efervescența pomenirii lui este remarcată mai ales în ultimul deceniu care culminează cu activitățile intense organizate de Asociația pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu (ACTIB), de biblioteca publică a localității giurgiuvene și de revista Sud. Ecoul acestor activități l-au determinat pe directorul Bibliotecii Academiei Române, acad. Nicolae Noica, să facă o invitație asociației de a organiza o amplă manifestare cultural-științifică în memoria poetului, gazetarului și omului politic Dimitrie Bolintineanu. Astfel că, în data de 13 noiembrie 2023, Centrul Cultural „Școala Veche” în parteneriat cu ACTIB, revista „Sud” și Liceul „D. Bolintineanu” din Bolintin Vale au organizat o sesiune de comunicări științifice cu titlul „Moștenirea lui Bolintineanu”, lucrări prezentate în Amfiteatrul „I.H.Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române.

Manifestarea a debutat cu un scurt mesaj de întâmpinare, în calitate de gazdă, din partea acad. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române: „Întâmplarea a făcut că acum 2 luni s-au sărbătorit 75 de ani de la înființarea bibliotecii din Bolintin Vale, un moment aniversar meritoriu pentru că domnul primar a înțeles să sprijine repararea, consolidarea și punerea în condiții corespunzătoare a clădirii în care se află biblioteca de astăzi. Trebuie să vă spun un lucru. Citez din Dimitrie Bolintineanu, din 1857. El spunea astfel: «Nu este îndoială că va veni un timp în care istoria faptelor române va fi cartea noastră de predilecție. Dar pentru aceasta va trebui o nouă generație.» Voi sunteți noua generație, pentru că numai cu oameni care sunt dedicați istoriei și țării se vor putea face niște schimbări.”

Prezentarea efectivă a manifestării a fost realizată de către istoricul Vasile Grigore, președinte al ACTIB și director al revistei Sud. Acesta a punctat temele ce urmau a fi prezentate, importanța lor în contextul unei continuități necesare de studiere a operei bolintinene, mai ales într-un prezent al unei societăți în general condusă de alte sisteme de valori și interese sezoniere: „Asistăm la o manifestare cultural-științifică în cadrul căreia cei care vor lua cuvântul vor dori pe de-o parte să surprindă multiplele fațete prin care s-a exprimat personalitatea lui Dimitrie Bolintineanu, iar pe de alta să arunce lumină asupra unei chestiuni pe care am așezat-o sub expresia «Moștenirea lui Bolintineanu», care și ea se prezintă cu mai multe valențe, dintre care aș putea numi: care mai este receptarea lui Bolintineanu astăzi, mai poate produce emuli, mai poate fi considerat viabil modelul Bolintineanu pentru contemporanii noștri, putem identifica, delimita o moștenire spirituală sau materială de pe urma lui Bolintineanu? În cazul unui răspuns afirmativ, cine sunt până la urmă moștenitorii lui Bolintineanu, beneficiarii testamentului său? În subsidiar aș mai ridica o întrebare ce ține mai degrabă de istoria contrafactuală, dar la care ar fi bine să ne gândim și chiar să încercăm să răspundem fiecare dintre noi. Așadar, ce ar fi fost de epoca lui Bolintineanu dacă Bolintineanu nu ar fi existat? Cum ar fi fost țara, cum ar fi fost literatura, învățământul, publicistica, 48-ul, Unirea? Cum ar fi fost Bolintinul natal și oamenii săi?”

Subliniam la începutul acestui material faptul că Dimitrie Bolintineanu este tot mai prezent în cotidianul orașului și asta datorită implicării din ultimii opt ani ai primăriei care a înțeles că localitatea are cel puțin trei puncte de interes, de o valoare extraordinară pentru comunitatea din prezent, dar mai ales pentru viitorul ei și anume: Școala Veche, Poșta Veche (actualul sediu al bibliotecii publice) și mormântul poetului Dimitrie Bolintineanu din curtea bisericii. Având ca temă „De la Bolintinul academicianului George Călinescu la Bolintinul de azi – lumini și umbre”, primarul Daniel Trăistaru a precizat: „Încă de la începuturile existenței bibliotecii în spațiul situat pe cele două maluri ale Argeșului și Sabarului, localitatea a fost vizitată de-a lungul anilor de un impresionant număr de scriitori, poeți, prozatori și critici literari care au crescut valoarea colecției de evenimente în și despre Bolintinul din Vale. Se pare că însuși marele critic George Călinescu a fost prezent în localitate cu ocazia unor cercetări. La o primă vedere, înfățișarea acestor locuri nu l-a impresionat deloc pe acesta, ba dimpotrivă.” În articolul „Bolintineanu sau despre prestigiul actualității”, George Apostoiu subliniază întocmai acest aspect: „Inexpresiva și apăsătoarea imagine a satului de câmpie (case mici strivite de sărăcie, ulițe cu noroi sau colb), absența vreunei virtuți a locului nu-l impresionează pe istoricul literar. Mai degrabă îl dezamăgește: «Geologia nu poate exalta aici un poet, solul pare un noroi uscat. Nici un monument al artei și al naturii nu cutremură sufletul», scrie Calinescu în Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent. Simțim dezamăgirea celui care, în tinerețea petrecută în bibliotecile din Roma renascentistă, văzuse o altă lume. Ce-i putea spune o casă acoperită cu stuf, păzită de un câine, celui care respirase aerul Romei antice printre palatele și bisericile ridicate cu trei-patru secole în urmă de Michelangelo, Rafael, Bernini, Boromini și atâți alții?” Cu referire la acest pasaj, primarul Daniel Trăistaru a comentat spunând: „Realitatea nu putea fi chiar așa de întunecată. Academicianul George Călinescu devoala niște sentimente lăuntrice ale timpurilor mai puțin senine pe care le traversa. De fapt, George Călinescu se întâlnea atunci cu moștenirea Bolintinului interbelic, cu un Bolintin care semăna mult cu centrul vechi al Bucureștiului, case boierești și negustorești, sală de spectacole, cinematograf, ateliere meșteșugărești, școală, gimnaziu, stabilimente comerciale, sanitare și administrative, curent electric, trotuare și străzi pietruite, telefonie și curse regulate de transport în comun. Atunci, relatarea acad. George Călinescu era de fapt o prevestire. Deceniile care vor urma vor fi aspre pentru Bolintin, nemiloase chiar. Fără investiții serioase în infrastructură, fără un plan adaptat necesităților cetățenilor, Bolintinul prăfuindu-se și îmbătrânind. În anul 1977 cădeau conacul și monumentul Bolintineanu, iar în 1989, la apusul regimului comunist tot centrul vechi al localității era demolat, rămânând mulți, mulți ani în urmă. Când am ajuns primar al orașului, rănile produse Bolintinului de vremuri și oameni, nu erau pe deplin vindecate. Dorința îmi era să ne recuperăm Bolintinul, să-l facem să revină la strălucirea de altădată, să redevină un Bolintin al bolintinenilor. Efortul recuperator s-a desfășurat în mai multe direcții: infrastructură, sănătate, educație, cultură, digitalizare, modernizarea administrației și altele asemenea. Și pentru că ne aflăm într-un templu al științei, al culturii și educației vă voi spune că ne mândrim că orașul nostru se impune din ce în ce mai pregnant ca un exemplu în ceea ce privește diversitatea și amploarea investițiilor în infrastructura, cultural-educativă.”

În aceeași notă de sobrietate dată de precizia datelor istorice concrete și a faptelor analizate în amănunt, istoricul Nicolae Scurtu a încântat audiența vorbind liber și aplicat, tema comunicării fiind „Dimitrie Bolintineanu: scriitor, publicist, diplomat, academician…: „Bolintineanu reprezintă un caz. Ceea ce este important însă este capacitatea lui de a plăsmui. S-a spus, și pe bună dreptate, Călinescu, și după el Ion Negoițescu, care are una dintre cele mai fine și mai subtile interpretări ale operei lui Bolintineanu. Ce contează la Bolintineanu este capacitatea de a plăsmui, de a crea universuri noi și de a folosi literatura populară sau, mai bine exact spus literatura nescrisă a poporului român într-o simbioză perfectă cu literatura cultă. Atât cât era până atunci. (…) A călătorit enorm. Are cinci tomuri de călătorii extrem de interesante unde se observă capacitatea lui de a sesiza esențialul, sensibilitatea lui în fața naturii, descrierile folclorice și etnologice. Deasemenea a ținut discursuri extrem de importante în Camera Constituantă și a impresionat pe Cuza, pe care l-a și consiliat de câteva ori. Opera sa, încă din timpul vieții, a cunoscut o largă răspândire în rândul intelectualilor români, dar mai ales în rândul oamenilor avizați din lumea literară europeană. Este tradus în engleză, germană, franceză, și nu de oricine, de traducători sau de congeneri, de poeți ca și el de mare valoare. Unul dintre profesorii de la Collège de France din Paris, Philarete Chasles a ținut un curs despre poezia română și a început cu analiza operei lui Bolintineanu, citând și comentând poezii dintr-un volum recent apărut Brises d’Orient. Ca publicist era unul dinamitard, nu ocolea pe nimeni și nu proteja pe nimeni, spunând mereu adevărul. (…) Unora li se părea facil, la îndemâna oricui, declarativ, exterior, altora li se părea profund, un om care căuta culoarea timpului, culoarea omului, sentimentele profunde ale omului. Oameni asemenea lui au avut încă din naștere un destin pe care și l-au asumat, și l-au rezolvat și s-au afirmat ca atare. Destinul de a învinge, destinul de a face ceva. Despre acest om și despre cei mai mulți din generația lui se va vorbi permanent.”

Și, pentru că acest moment omagial nu putea să se desfășoare în absența versurilor poetului, actorii Monica Dobrișan și Dragoș Ionescu au dat glas gândurilor și ideilor lui Bolintineanu, așa cum le-a scris și publicat el, dovadă a trecerii prin lume, versuri pline de respect față de poporul din care s-a înălțat, cântându-i istoria, cultura și tradițiile, devenind la sfârșit de secol 19 o importantă portavoce a conștiinței românilor.

Practic, toate subiectele propuse pentru dezbatere au fost gândite tocmai pentru a puncta cam toate aspectele care țin de viața și opera lui Bolintineanu, impactul existenței lui în conștiința comunității și efectele acestor manifestări în concreta dezvoltare spirituală a orașului. În acest sens prof. univ. dr. Titus Vîjeu și-a expus punctul de vedere într-un material cu tema „Cum am devenit bolintinean și ce rol a jucat Bolintineanu în această devenire?”: „Toți acești oameni au dat și dau în continuare sens și conținut unei reviste și unei edituri ambițioase ce și-a ales sudul ca referință și îmi permit să vă reamintesc vorbele unui mare scriitor al ideii de sud, adorat de prietenul nostru Nicolae Dan Fruntelată și care este iubit și de Șerban Codrin aflat aici în sală, mă gândesc la Jorje Luis Borges, cel atins de magia sudică a Americii și care se întreba: „Ce este o carte?” Sau o revistă literară, am putea adăuga noi, iar răspunsul ni l-a dat tot marele argentinian. „O carte este un obiect fizic într-o lume de obiecte fizice, e o suită de simboluri moarte și deodată vine cititorul potrivit și cuvintele sau mai degrabă poezia din spatele cuvintelor, pentru că ele, cuvintele sunt în sine doar cuvinte și atât, cuvintele se trezesc și avem de-a face cu renașterea cuvântului. Spre un astfel de cititor potrivit, multiplicat la scara zecilor, sutelor și, de ce nu miilor de cititori la fel de potriviți se-ndreaptă gândul unui om ce a devenit bolintinean dintr-o întâmplare, dar care vrea să rămână astfel mereu, cu acceptul comunității care a dăruit țării pe Dimitrie Bolintineanu, cel care printr-un personaj ce-i asigură propria reprezentare declara că „umanitatea, natura, Dumnezeu sunt cele trei lumi cu care am pus în contact pe cititori.” Cititorii lui Bolintineanu de mâine sunt acești oameni tineri și sensibili pe care-i vedem azi în sală. Poate de aceea simțim nevoia împreună cu harnica redacție să ne întoarcem mereu la unul din primii mari poeți ai românilor, care într-o existență febrilă a scris enorm, a trăit revoluții și a cercetat mari biblioteci și scoli ale Europei, a exercitat funcții publice de anvergură și a militat idealist pentru binele celor mulți. S-a spus că a murit de boală și de mizerie. Niște constante prezente în epoca de atunci, prezente și în epoca de azi, dar în fapt, eu cred că Bolintineanu a murit de scepticism și că doar o lucrare temeinică, de respect și de înfiorare spirituale a contemporanilor noștri îi va reînsufleți opera și pilda sa morală.

În sala amfiteatru neașteptat de plină au fost prezenți atât membrii ai Asociației ACTIB, colaboratori ai revistei Sud, dar și elevi, profesori ai celor două instituții liceale, din Bolintin Vale și București care poartă numele autorului Florilor Bosforului. Cu toții au fost beneficiarii unui discurs cu tema „Dimitrie Bolintineanu – creator de școală” susținut de conf. univ. dr. Florentina Nițu, decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București: „Mă bucur să particip la un eveniment de recuperare a memoriei unei personalități, nu doar literare, nu doar istorice, a unui personaj care este atât de interesant încât cred că fiecare dintre noi poate să regăsească în viața, în scrierile, în experiențele lui, pilde. Și avem nevoie de pilde, de speranță, și aici mă adresez tinerilor, avem nevoie de modele. Bolintineanu este unul dintre aceste modele, el este strâns legat de tot ceea ce a însemnat acțiunea românească la jumătatea secolului trecut, el fiind unul dintre cei care au pus umărul la fondarea de instituții. 21133, 1864, iulie 3. Document semnat de D Bolintineanu. Actul de întâmpinare al ministrului Bolintineanu adresat domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin care i se cerea să pună împreună cele trei facultăți preexistente, Facultatea de Științe Juridice și Politice, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere și Filosofie. Așadar, cele trei facultăți urmau să poarte un nume, anume Universitatea din Bucuresci, cum spune documentul, ceea ce suntem și astăzi, cu mai multe facultăți, desigur.”

Amintind de lucrarea Dimitrie Bolintineanu, un pelerin romantic valah, semnată de George Apostoiu, un vechi, constant și mereu implicat în demersurile culturale ale ACTIB-ului și revistei Sud, conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra Fruntelată evidențiază un pasaj în care „doi critici literari contemporani importanți, Nicolae Manolescu și Mihai Zamfir vorbesc despre puritate în legătură cu opera scriitorului. Nicolae Manolescu o caracterizează prin „spiritul romantic pur, iar Mihai Zamfir afirmă că, în cazul lui Bolintineanu avem de-a face cu „poezia în stare pură, nu cu un mijloc de a transmite mesaje politice, sociale ori chiar estetice. Atributul purității poate fi extins, credem, asupra întregii prezențe a lui Dimitrie Bolintineanu în spațiul cultural românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Puritatea este un prim atribut al modelului Bolintineanu ce se explică prin militantismul lui autentic, ardent. Bolintineanu a luptat pentru o cauză în care a crezut și a scris o operă în care a crezut. O spune esențializat Mihai Eminescu. Înainte de a fi apreciată superlativ pentru valoarea ei estetică și fondatoare a unor genuri literare autohtone, opera lui Dimitrie Bolintineanu constituie, în avangarda celei eminesciene, un admirabil palat pentru limba română. Patetismul și melancolia, duioșia și mesianismul, delicatețea și devoțiunea, senzualitatea și luciditatea cu accente tragice sunt sentimente și stări pe care Bolintineanu le exprimase în limbajul muzical construit cu migală de la nivelul sunetelor care constituie marca lui profesională. Întregim așadar trăsăturile modelului intelectual reprezentat de Dimitrie Bolintineanu, puritate, idealism, spirit de sacrificiu, vocație de ctitor, profesionalism. (…) Asemenea celorlalți pașoptiști, Bolintineanu a știut să fie european, păstrându-și până la capăt crezul național. A știut să-și asculte rudele sud-dunărene și a tradus pentru confrații din occidentul latin adierile Orientului. Și, poate nu întâmplător, destinul lui pământesc a început și s-a încheiat la Bolintin, și astăzi vegheat de două monumente excepționale: crucea lui făcută de Carol Stork și Școala Veche, două monumente aflate chiar pe locurile unde s-a născut, a trăit, a visat și a murit. Și, sigur, nu întâmplător, moștenirea bolintineanului e vie prin comunitatea intelectuală bolintineană care continuă modelul, cultivând cu pasiune și profesionalism tradiția, limba, istoria și identitatea sudului românesc.”
Finalul i-a aparținut coordonatorului acestei sesiuni, istoricului drd. Vasile Grigore care a concluzionat: „Scenariul trebuia să fie specific unei manifestări științifice, doar ne aflăm la Academia Română, și în același timp să spună o poveste. Desigur, nu o poveste oarecare, ci una care să se asemene într-un spațiu fizic și temporal mult mai condensat, să se asemene așadar cu felul în care, să zicem, Fernand Braudel a tratat cândva într-o lucrare fundamentală a umanității binomul Filip al II-lea – Mediterana. În cazul nostru, Bolintineanu de-o parte iar de alta moștenirea sa spirituală, materială și umană. Un obiectiv ambițios. Dintotdeauna am fost de părere că e mai bine să țintești obiective înalte, grele decât unele facile, oarecare. Că, cel puțin în planul ideilor, al conceptelor este mai bine să vizezi excelența decât mediocritatea.”

Iată că întâmplarea a făcut ca această prezentare a lucrărilor dedicate personalității și operei celui care a fost Ministru al Cultelor în guvernul lui Kogălniceanu să aibă loc în sala amfiteatru a Bibliotecii Academiei Române, instituție care, prin concepție i se datorează tot lui Dimitrie Bolintineanu.

Parte a membrilor Asociației pentru Cultură și Tradiție Istorică Bolintineanu pot fi mândri că s-au regăsit pentru a treia oară în spațiul celui mai înalt for cultural român. Primele două evenimente organizate aici au fost prilejuite de prezentarea lucrării semnată de istoricul Vasile Grigore, Metamorfozele unei comunități. Bolintinul și neamurile lui, în prezența regretatului academician Răzvan Theodorescu, lucrare evidențiată printr-o meritată distincție academică.
Gabriel Dragnea
0Un comentariu
A WordPress Commenter
Hi, this is a comment.
To get started with moderating, editing, and deleting comments, please visit the Comments screen in the dashboard.
Commenter avatars come from Gravatar.